6 iulie – 9 septembrie 

Galeria SUPRAINFINIT 

Strada Mântuleasa, nr. 22, București

Apos, rigid, aspru, neted – multiplele texturi ale Peles Duo x Peter Jacobi invită o atmosferă a dislocării. Durerea și dorința, abandonul și extazul se frâng unele pe celelalte sinuos, în moliciune. Jocul dintre profunzime și suprafață conduce, prin spațiul de galerie, un simț visceral al corporalității. Intensități imediate sunt amplificate mai departe prin intertextualitatea lucrărilor, comemorând și neliniștind istorii și amintiri. Subiectul ajunge să fie simultan permeabil și încapsulat în propria piele, simultan atins și singuratic. 

Absența corpului întreg este prezentă în întreaga expoziție, sugerând o sensibilitate particulară față de înțelegerea reprezentării ca viziune parțială și față de cunoașterea situată. Fragmente de imagini, de corp, ale istoriei sau transformările sculpturale în disecții bidimensionale se contaminează unele pe celelalte în spațiul de galerie. 

Cufundate de la distanță și absorbite în materialitatea cleioasă a tapetului A3 al Peles duo, urmele de mucegai amprentat devin din ce în ce mai gestuale prin procesul privirii. O sculptură a artistelor, devenită acum suprafață bidimensională, își găsește dimensiunea corporală prelingându-se pe perete, crescând și întinzându-se ca un peisaj arid care se amestecă cu tavanul, podeaua și colțurile spațiului. Întinsă pe o platformă cu roți, lucrarea Moving Female Hands on a Female Body (1976-77) a lui Jacobi evocă posibilitatea mișcării, aparența și dispariția, dezvăluind un morman de mâini juxtapuse ca un instrument al trasării memoriei, ca o misiune destinată permeabilității concomitente a corpului și a marmurii ca material. Prin invocarea unui montaj poetic între abstracție și figurație, La Kahlo Endormie aduce împreună sculptura prelucrată a unui corset, care originează în colecția personală de curiozități a artistului, un cap abstractizat din alabastru, purtat de o draperie fragilă de mâini, și un element de corten dintr-o coloană modulară. 

Un personaj recurent în noua serie de picturi sculpturale ale Peles duo este zeița-mamă frigiană Cybele. Născută intersex, Cybele a fost castrată de zei, temându-se de o entitate a cărei existență tulbura granița dintre masculin și feminin, care complica capacitatea de a cunoaște forma umană. În lucrările duoului Peles, figurația Cybelei este înmulțită sub straturi de culoare, devenite forme neregulate, care merg împotriva non-spațiilor de tip grilaj din estetica vaporwave. Peisajele geologice suprapuse pe portretul împietrit al zeiței invocă materialitatea vitală a artefactelor, esențială construcției miturilor, ritualului și politicii. 

The Goddess who created this passing world 

Said Let there be lightbulbs & liquefaction

Life spilled out onto the street, colors whirled

Cars & the variously shod feet were born 

And the past & future & I born too 

Light as airmail paper away she flew 

To Annapurna or Mt. McKinley

Or both but instantly 

Clarified, composed, forever was I 

Meant by her to recognize a painting

As beautiful or a movie stunning 

And to adore the finitude of words

And understand as surfaces my dreams

Know the eye the organ of affection 

And depths to be inflections 

Of her voice & wrist & smile 

– Alice Notley, ‘The Goddess Who Created This Passing World’, from Selected Poems (Talisman House, 1993)