SLOW BURN

Kjersti Vetterstad

11.04. – 10.05.2024

Galeria Suprainfinit

Instalația lui Kjersti Vetterstad realizează o înstrăinare poetică a spațiului domestic, făcând imposibilă sustragerea de la probleme geopolitice în cadrul acestuia. Vizitatorul este atras într-o întâlnire afectivă cu sentimentele complicate generate de urgența climatică. Expoziția dislocă dihotomiile public/privat, exterior/interior, natural/produs în masă, iar atmosfera de defamiliarizare se instalează în corp cu cât acesta petrece mai mult timp în interiorul sferelor sale. Forțe supranaturale par să pătrundă prin suprafața casnică ce promite stabilitate și ordine. Șezlonguri, un canar împăiat pe un băț de lemn și metal, molii uscate și trei bucăți de cărbune infiltrează sufrageria minimalistă, echipată cu un set TV.

Noua lucrare video Slow Burn (2024) este centrală expoziției. Aceasta adresează senzația dureroasă de înstrăinare ce rezultă pe urma comodificării dorinței și fricii. Industria divertismentului tinde să normalizeze și să naturalizeze universalitatea promisiunii unei bunăstări materiale, înrădăcinând și mai tare stratificările culturii consumeriste. În acest context, casa visurilor acționează atât ca satisfacerea unei nevoi de a se apăra pe sine de pericole necunoscute, cât și ca efect ultim al dorinței umane de a „compensa pentru dislocările și experiențele precare din economie” [1]. Lucrarea video împrumută elemente dramatice și suspansul din telenovele. Ele se reflectă în stările emoționale ale protagonistei, care alterează derutant între dorință, dispreț, frică și autoîmplinire.

Ancorând senzorial conținutul video, instalația funcționează ca un mediu imersiv în care lucrurile nu mai reprezintă mărfuri [commodities], fiind tratate drept subiecte de (urgentă) îngrijorare [matters of (urgent) concern] într-o adunare atent coregrafiată [2].  Slow Burn a pornit ca o meditație asupra complexității cărbunelui ca rocă sedimentară combustibilă. Cărbunele se formează prin dezintegrarea graduală a materiei vegetale. Materialitatea lui înregistrează istoriile prezențelor non-umane, procese ecologice și geologice trecute. Înregistrând istoria soarelui, vântului, apei și organismelor vii. Începând cu Revoluția Industrială, cărbunele a avut rolul unui catalizator energetic, fiind cooptat în accelerarea progresului tehnologic până la un ritm amenințător la nivel planetar. Încă resursa principală pentru producția globală de electricitate, cărbunele este strâns împletit [entangled] cu puterea politică și acumularea de capital. În egală măsură, canarul împăiat din spațiul de expoziție atrage atenția asupra muncii animale și exploatării multispecii implicate în extragerea de cărbune. Inclusiv în secolul al XX-lea, canari închiși în cuști erau coborâți în minele de cărbune pentru a alerta minerii atunci când nivelul de toxicitate al aerului atingea cote periculoase.

Slow Burn evidențiază multiplele capacități agentive ale corpurilor organice și anorganice prin exacerbarea răspunsurilor umane în aceste circuite afective [3]. În lucrarea video, prezența mării, a turbinelor eoliene, ale cărbunelui, solului, porumbelului și pisicii provoacă agravări fermecate [enchanted] care cuprind corpul protagonistei. Ele culminează într-o dedublare identitară, în care un Sine rămâne pasiv în non-realitatea siguranței domestice, urmărind difuzarea unei lansări de rachetă spațială. Celălalt Sine pleacă în lume, salutând și dizolvându-se în mare, performând acte disociative ca „alterări inventive ale receptivității” față de realitățile biopolitice ale colapsului climatic [4]. Răspunsurile mentale atașate material sunt inerente și expoziției: vibrațiile sonore ale celor două piese ce acompaniază lucrarea, compuse de Vera Dvale, călătoresc prin spațiu și ating suprafețele pieilor, nelăsând niciun corp neafectat.

Referințe

[1] Elizabeth Seaton,‘The Commodification of Fear’, Topia, 5(1), 2001, p. 8.
[2] Bruno Latour, ‘Why Has Critique Run out of Steam? From Matters of Fact to Matters of Concern’, Critical Inquiry, 30(2), 2004.
[3] Jane Bennett, Vibrant Matter: A Political Ecology of Things, Duke University Press, 2009.
[4] Lauren Berlant, On the Inconvenience of Other People, Duke University Press, 2022, p. 120.

Credite pentru lucrarea video
Performer: Georgiana Dobre
Concept, cameră și montaj: Kjersti Vetterstad
Compoziție sonoră: „To want you” și „Dybden”, de Vera Dvale
018 – Wania – WANIA 9106
Fragmentul de text dispus pe iPad este o adaptare din filmul Medea (1969), regizat de Pier Paolo Pasolini.